Reuniunea parlamentară cu ocazia Conferinței Națiunilor Unite privind schimbările climatice – COP 24 (Cracovia, 9 decembrie 2018)

Din delegația GRUI au făcut parte: dl senator Derzsi Ákos, membru al Biroului Executiv al GRUI, secretar al Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, membru al Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senat; dl deputat Gheorghe-Dănuț Bogdan, membru al Comitetului Director al GRUI, secretar al Comisiei pentru mediu și echilibru ecologic din Camera Deputaților; dna senator Roxana-Natalia Pațurcă, membră a GRUI, membră a Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital și a Comisiei pentru administrație publică, vicelider al Grupului parlamentar al PSD din Senat; dl deputat Ion Cupă, membru al GRUI, președintele Comisiei pentru mediu și echilibru ecologic, vicepreședinte al Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, vicelider al Grupului parlamentar ALDE din Camera Deputaților.

Pe parcursul evenimentului, organizat de Uniunea Interparlamentară și Seimul Republicii Polone, parlamentarii au avut posibilitatea să interacționeze cu oficiali și experți implicați în procesele decizionale referitoare la schimbările climatice și să discute despre acțiunile parlamentare întreprinse deja sau care sunt necesare pentru transpunerea în practică a acordurilor internaționale în domeniu. Dezbaterile au avut ca repere Planul UIP de acțiune parlamentară privind schimbările climatice (2016), documentele finale ale precedentelor reuniuni anuale ale UIP din marja COP și cea mai recentă rezoluție a UIP intitulată Schimbările climatice – să nu depășim limitele (2018).

Lucrările au debutat cu prezentarea introductivă a dlui Niklas Hagelberg, coordonatorul Programului schimbări climatice al UNEP, referitoare la Stadiul transpunerii în practică a prevederilor Acordului de la Paris prin intermediul Contribuțiilor naționale determinate, și au continuat cu o dezbatere generală privind Dezvoltarea și consolidarea cadrului juridic și de reglementare pentru acțiuni naționale în domeniul schimbărilor climatice, urmată de două dezbateri pe temele Crearea unui cadru propice pentru investiții în energia regenerabilă și Instrumente economice în legislația și politicile naționale de mediu.

La încheierea reuniunii, a fost adoptat un document final, care sintetizează principalele concluzii ale dezbaterilor, evidențiind, printre altele, următoarele aspecte:

• eforturile depuse până în prezent pentru stoparea încălzirii globale nu au fost suficiente; deși au fost adoptate Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice şi Protocolul de la Kyoto, emisiile globale anuale de gaze cu efect de seră au crescut cu aproximativ 50% în ultimele două decenii; ca atare, în lipsa unor măsuri urgente de atenuare, realizarea obiectivelor fixate prin Acordul de la Paris va fi dificilă;
• Acordul de la Paris nu stabileşte standarde privind angajamentele naţionale și fiecare ţară dispune de o marjă de manevră în raport cu obiectivele pe care și le stabilește, pentru o perioadă de timp aleasă; de aici, importanța și urgența stabilirii unui sistem care să garanteze comparabilitatea contribuțiilor declarate, monitorizarea emisiilor și verificarea măsurilor adoptate;
• implementarea Acordului de la Paris oferă statelor ocazia de a conlucra, pe baza principiului responsabilităților comune, dar diferențiate, pentru realizarea Obiectivelor Dezvoltării Durabile la orizontul anului 2030; în acest scop, toate țările semnatare trebuie să adopte, să implementeze și să actualizeze periodic programe naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;
• politicile energetice şi economice trebuie elaborate în concordanţă cu obiectivele referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, urmărind, în principal, creşterea eficienţei şi reducerea consumului de energie şi dezvoltarea surselor de energie regenerabilă; tranziţia energetică trebuie să fie rentabilă, accesibilă din punct de vedere al costurilor și neutră din punct de vedere tehnologic şi trebuie să evite distorsionarea pieței;
• adaptarea ar trebui să reprezinte un element esenţial al politicilor climatice, deoarece schimbările climatice accelerate vor spori vulnerabilitatea la evenimente meteorologice extreme, la creşterea nivelului mărilor şi la răspândirea maladiilor, printre altele; cooperarea internațională în domeniu poate susține acțiunile naționale, prin intermediul schimburilor de experiență și al sprijinului financiar pentru țările cel mai puțin dezvoltate;
• educaţia are un rol important în promovarea unor atitudini și comportamente care să permită autorităţilor publice, actorilor economici şi gospodăriilor să facă față provocărilor generate de schimbările climatice.

Participanții au subliniat că parlamentarii au un rol major în crearea unui cadru legislativ și instituțional în măsură să faciliteze dezvoltarea unei economii bazate pe emisii reduse, însă la fel de importante sunt și iniţiativele naţionale şi eforturile întreprinse de municipalităţi, întreprinderi, cetăţeni, actori neguvernamentali. Totodată, au recomandat ca problematica schimbărilor climatice să fie examinată periodic de parlamentele naţionale şi regionale, cu implicarea tuturor grupurilor politice şi fără a fi influențată de diferendele politice.

***

În cadrul reuniunii, a fost prezentată baza de date Legislație și schimbări climatice (climatelawtoolkit.org).

Aceasta vine în sprijinul țărilor care doresc să-și perfecționeze cadrul legislativ pentru o implementare cât mai eficientă, la nivel național, a Acordului de la Paris și a Contribuțiilor naționale determinate, oferind utilizatorilor posibilitatea: să consulte legislații naționale privind schimbările climatice și sectorul energetic din diferite țări ale lumii; să filtreze rezultatele căutării pe criterii precum țara, anul promulgării, tipul actului normativ; să evalueze legislația unei anumite țări și să identifice aspectele care pot fi îmbunătățite; să obțină recomandări, cu exemple de prevederi legislative relevante din alte țări; să adapteze respectivele recomandări la contextul național, în funcție de factori precum tipul sistemului juridic, populația, PIB-ul, profilul emisiilor de gaze cu efect de seră, prioritățile naționale în materie de adaptare ș.a.