Buletin informativ GRUI

În continuarea eforturilor pentru prevenirea noilor cazuri de apatridie și rezolvarea cazurilor de durată, UIP și Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR) au lansat a treia ediție a Ghidului pentru parlamentari intitulat Bune practici în legislația națională pentru prevenirea și reducerea apatridiei.

Statutul de apatrid are drept consecință imposibilitatea de a beneficia de drepturile fundamentale, inclusiv accesul la educație, servicii medicale sau la un loc de muncă. Un apatrid nu poate să voteze, să se căsătorească sau să-și transmită naționalitatea copiilor. Atunci când afectează anumite grupuri din cadrul comunităților, apatridia are consecințe negative asupra dezvoltării economice și sociale și poate conduce la conflicte și strămutări forțate.

Cu toate că, în 2017, aproximativ 70 de țări au raportat 3,9 milioane de apatrizi, majoritatea din Asia și Africa, UNHCR estimează că numărul real ar putea fi de trei ori mai mare.

 După lansarea de către UNHCR, în 2014, a campaniei globale #I Belong, ce are ca scop eradicarea apatridiei până în 2024, au fost înregistrate progrese importante: 20 de noi țări au devenit parte la cele două convenții ONU privind apatridia; au fost amendate 12 legi în domeniu; au dobândit cetățenia sute de mii de apatrizi și în aproape fiecare regiune a lumii a fost lansat un plan de acțiune pentru combaterea apatridiei.

Ghidul identifică o serie de bune practici pentru crearea unui cadru legislativ național privind naționalitatea, pe care toate statele sunt încurajate să le ia în considerare. Sunt prezentate exemple concrete prin care parlamentele pot contribui la evitarea în totalitate a apatridiei copiilor și la eliminarea discriminării de gen din legislația privind naționalitatea, pot stabili proceduri de identificare a apatrizilor și de facilitare a naturalizării lor și se pot asigura că orice privare sau pierdere de naționalitate nu conduce la apatridie.

Versiunea în limba engleză a publicației este disponibilă pe website-ul UIP