Buletin informativ GRUI

Seminarul, organizat în format on line, a facilitat un schimb de opinii privind aspectele politice și tehnice care împiedică realizarea de progrese în crearea unui mecanism de restructurare a datoriilor suverane. Din partea GRUI, au participat deputații Sorin Năcuță și Daniel Florea, membri ai Comitetului Director al GRUI.

Participanții au evidențiat faptul că, în aproape fiecare țară, companiile care au dificultăți în a-și plăti creditorii pot iniția proceduri de faliment pentru a obține scutirea datoriilor, până când o instanță sau un alt organism legal evaluează toate cererile într-un mod ordonat și transparent, în conformitate cu legea. Acest proces este atât în interesul creditorilor, cât și al debitorilor, elimină posibilitatea ca unii creditori să fie plătiți mai mult decât este cazul în detrimentul altora, și oferă companiilor o soluție de salvare financiară, permițându-le să-și continue activitatea.

În ceea ce privește restructurarea datoriilor suverane, s-a menționat că FMI rămâne principalul forum de discuții, însă tema a fost abordată, în ultimii ani, și de către Banca Mondială, Clubul de la Paris, G20 și, nu în ultimul rând, de Uniunea Europeană.

S-a subliniat, totodată, că, încă înainte de apariția pandemiei de COVID-19, o serie de țări erau expuse riscului de neplată a datoriilor, iar costul uriaș al pandemiei a dus la creșteri semnificative ale obligațiilor financiare restante. Astfel, nevoia unui mecanism eficient de restructurare a datoriilor suverane, subiect ce se află pe agenda internațională de ani de zile, devine din ce în ce mai presantă. 

În intervenția sa, dna María del Carmen Squeff, Reprezentantul permanent al Argentinei la ONU, a evocat rezoluția din 2015 a Adunării Generale a ONU privind Principiile fundamentale ale proceselor de restructurare a datoriilor suverane și a pledat pentru identificarea unor soluții care să asigure predictibilitatea, transparența, sustenabilitatea și legitimitatea acestor procese, subliniind că plata datoriilor nu trebuie să se facă în detrimentul sănătății, educației sau securității unui popor și nu trebuie să afecteze capacitatea de dezvoltare a unei țări.